Talcuiri la Epistola a doua catre Timotei, epistola catre Tit, epistola catre Filimon ale Sfantului Apostol Pavel

Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus, lui Timotei, iubitului fiu: Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru! (II Timotei 1, 1-­2)

De ce, oare, i-­a mai trimis si a doua epistola? Spusese: „Iti scriu aceasta nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere“ (I Timotei 3, 14); lucrurile insa nu s-­au petrecut asa. Acum il mangaie deci prin aceasta scrisoare, fiind poate el intristat pentru aceasta (lipsa lui Pavel) si simtind apasarea (greutatea) slujbei pe care, atunci, si-­o incepuse deja. Caci niste barbati, oricat de mari ar fi ei, totusi cand primesc carma si guvernarea Bisericii, simt oarecare neplacere si ingreuiere, primejduindu-­se din toate partile in multele valuri ce le intampina, si mai cu seama pe atunci, cand propovaduirea era la inceput, cand toate erau nelucrate, cand toate erau contrare, potrivnice. Iar nu numai atat, ci inca mai erau si eresuri, provenite din invataturi iudaice, despre care (Pavel) a vorbit si in intaia lui epistola. (Omilia I)

Parintii pustiei.

Oricat de dragi ne sunt acesti monahi, nu ne-am gandit nici o clipa – si pe buna dreptate – sa-i inaltam pe toti la rangul de Parinti si Dascali ai Bisericii; speculativi si intelectuali, nu ne-ar fi spus nimic mai mult decat puteam afla de la Sfantul Irineu, sau Atanasie, sau Augustin…

Insa Parintii pustiei asta au facut: au practicat, asa cum nimeni n-a facut inainte de ei si intr-un fel care n-a mai primit mare adaos, aceasta minunata arta, ars artium, “”arta cereasca de a lecui ranile provocate de muscatura pacatelor”", arta calauzirii sufletelor spre mantuire.

Manual de greaca biblica

Această carte a fost scrisă pentru şi cu gândul la tine, care iubeşti adevărul, preţuieşti libertatea şi vrei să fii cât mai aproape de Cuvântul lui Dumnezeu. Nimic din cuprinsul ei nu are alt scop decât cel de a te ajuta în drumul tău spre cunoaştere şi credinţă. Or, dacă vrei să apuci pe acest drum sau deja te afli pe el, greaca nu poate fi ignorată, pentru că ea este limba în care au fost traduse pentru prima oară scripturile Vechiului Testament şi scrise cărţile Noului Testament, limba în care creştinismul a fost modelat şi cu ajutorul căreia a devenit o religie universală. Cea mai tradusă carte din lume te aşteaptă să o citeşti în original. Biblia e vie.

Prezentul Manual de Greacă Biblică:

•    nu presupune cunoştinţe anterioare de limbă greacă; informaţiile sunt prezentate de la simplu la complex, în mod intuitiv şi atractiv, de la alfabet şi până la particularităţile textului biblic
•    foloseşte un limbaj accesibil şi concis, explicând – fără să evite – termenii specializaţi
•    divizat în 28 de capitole, poate fi folosit atât ca suport de curs, sub îndrumarea unui profesor, cât şi în studiul individual
•    combină, într-un singur volum, avantajele unei gramatici descriptive, ale unei metode tradiţionale şi ale instrumentelor auxiliare pentru învăţarea lexicului grec
•    te ajută să reţii cele mai frecvente cuvinte ale Noului Testament (91,99% din totalul ocurenţelor)
•    include exerciţii elementare de gramatică greacă, dar şi de traducere din Septuaginta şi din Noul Testament
•    cuprinde numeroase tabele şi anexe, proiectate pentru acces rapid şi practic, plus o bibliografie modernă de referinţă

Axiologia teologiei fundamentale

„Omul modern este un om refractar prin excelenta credintei. Acest om are credinte egoiste si individualiste de-un luciferism fara pereche in istoria culturala a omenirii. Deviza acestui om este exclusivist-naturala. Totul prin el si numai ceea ce se realizeaza prin el îsi are recomandarea suficienta în ochii sai, ceea ce nu are temelie raþionala, chiar daca ar veni de la Dumnezeu, este respins, fara cantarire inteligenta si fara vreo mila cu privire la soarta viitoare a fiintei sale.

Astazi – un astazi care trebuia de mult impins indarat ca realizare – teologia fundamentala va fi mai dinamica si mai activa ca oricand. Avanposturile spirituale ale teologiei fundamentale trebuie sa deschida o lupta mai necrutatoare ca niciodata împotriva necredintei din ce în ce mai atotstapanitoare. Intalnirea necredintei cu credinta se intampla numai pe teritoriul stiintific al teologiei fundamentale.“