Regele, inteleptul si bufonul

In urma unui straniu vis, Regele unui tinut indepartat hotaraste sa convoage intregul regat la Marele Turnir al Religiilor. Asistat de Inteleptul si de Bufonul sau, Regele propune o dezbatere la care sa participe reprezentantii de seama ai tuturor religiilor lumii, dintre care una va fi pe placul tuturor si va reda poporului sau sensul primordial al vietii.”"Care anume? intreba Bufonul cu un aer prefacut. Cea iudaica, cea crestina sau cea musulmana? Religia hindusa sau cea budista? Sintoista, taoista sau confucianista? Sau poate toate la un loc? Sau nici una dintre ele? Ah! Am o idee. Daca am inventa una noua?”"Shafique Keshavjee – Regele, Inteleptul si Bufonul ”"Sugerez, continua Inteleptul, sa se solicite fiecarei traditii o persoana relativ tanara, sa zicem pana in patruzeci de ani, care sa o cunoasca totusi bine si sa fie capabila sa o prezinte in mod deschis si critic. Fiecare religie va fi libera sa-si propuna campionul.”"Shafique Keshavjee – Regele, Inteleptul si Bufonul  ”"Aparent un roman de dragoste cu intriga politista, in fapt un veritabil tratat de istorie a religiilor, o lectura fascinanta.”"Critiques Libres

O istorie a lumii in 10 si 1/2 capitole

O viziune revizionistă a istoriei, un triumf al inteligenţei, vervei şi talentului, o pală de vânt în pânzele celor dispuşi să conteste totul şi să nu accepte nimic.La nicio agenţie de turism nu veţi găsi o ofertă de acest tip. Niciun vânzător de vacanţe nu va şti să vă vorbească despre o asemenea călătorie. Julian Barnes vă plimbă de pe continentele sufletului pe cele ale minţii cu dibăcia, siguranţa şi flerul corăbierilor din vechime.Frison iniţiatic, situaţii-limită, foraj în adâncurile fiinţei, traume, orori şi, din când în când, un dram de nădejde purtat pe aripile unei vietăţi diafane.„Istoria nu e ceea ce s-a întâmplat. Istoria e ceea ce ne spun istoricii că s-a întâmplat. A existat un tipar, un plan, o mişcare, o extindere, un marş pentru democraţie; există o tapiserie, un flux al evenimentelor, o naraţiune complexă, conectată, explicabilă.”Julian Barnes„A mai existat o întâmplare, măruntă, ce-i drept, pe care fiecare a interpretat-o cum a crezut de cuviinţă. Un fluture alb, dintr-o specie răspândită în Franţa, s-a ivit deasupra capetelor lor, bătând aerul cu aripioarele, şi s-a aşezat pe velă. Cei mai lihniţi dintre supravieţuitori şi-au făcut socoteala că era şi ăsta un fel de mâncare. Altora uşurinţa cu care se mişca minusculul musafir li s-a părut o ironie la adresa felului în care zăceau fără vlagă şi fără să se mişte aproape deloc. Au fost chiar unii pentru care fluturele reprezenta un semn, un sol din ceruri la fel de alb ca porumbiţa lui Noe. Până şi scepticii care nu erau dispuşi să-i recunoască pe agenţii divini au acceptat, cu o speranţă temperată de precauţie, că fluturii zburau de obicei la mică distanţă de uscat.”                        JULIAN BARNES, O istorie a lumii în zece capitole şi jumătate

Viata scurta

„Incepand cu Viata scurta, totul se localizeaza in Santa Maria. Dintre romanele mele, acesta ma intereseaza cel mai mult. Acolo ia nastere saga orasului Santa Maria.In realitate, l-am scris pentru ca nu eram fericit in orasul unde locuiam, asa ca el reprezinta starea de fuga si dorinta mea de a vietui in alta lume, unde sa se poata respira fara teama. [...] Eu eram demiurgul si puteam inalta un oras unde totul sa se petreaca dupa cum aveam chef.“ Juan Carlos Onetti

Vecinii. O bomba in palatul regal

Teatrul modern? Constructii absurde, conglomerate argotice, inventii semantice… Binoclul de teatru este inlocuit de caleidoscop, in care fragmente colorate de viata reala se compun si se recompun intr-o infinitate de desene simetrice.O lume la plural in care cititorul se identifica – prizonier si orchestrat in acelasi timp- in cautarea unui sens aflat la granita dintre tragedia si comedia existentei pe care o traim fiecare dintre noi.

Himera

Himera este o colectie de nuvele pentru care John Barth a fost premiat cu National Books Award.”"Doniazadiada”", “”Perseida”" si “”Belerofoniada”" jongleaza cu personaje imprumutate din mituri si povesti pe care toti le cunoastem. Insa aceste personaje sunt re-mitologizate, re-create si re-gandite. Ele isi pastreaza numele numai pentru a accentua esecul sistemului care isi propune sa significe si care nu reuseste decat sa-si (re)analizeze, la nesfarsit si sarcastic, propriul continut.

“”Unii scriitori nu vorbesc despre ceea ce scriu [...] Problema este invalidata in Himera, unde faptul de a vorbi despre ceea ce este scris devine ceea ce este scris [...]. Opera contine viata scriitorului; viata lui contine Himera, iar aceasta isi contine scriitorul, eroul. Nu pe John Barth. El ramane in afara, fotografiat pe coperta a patra, emanand un aer de superioritate si detasare, stand cu bratele incrucisate ca si cum n-ar mai fi nimic de spus.”"
Leonard Michaels – The New York Times

Marea

Marea a castigat Booker Prize, 2005In momentul in care sotia sa moare de cancer, Max Morden, un istoric specializat in arta, se pensioneaza si pleaca in satul Ballyless, aflat pe litoraul irlandez. In tinerete, barbatul a petrecut aici o vacanta care i-a marcat viata si in care a fost fascinat de familia sotiei sale, Grace. Tot atunci a cunoscut-o si pe mama acesteia care, de altfel, a avut un rol hotarator in viata sa de mai tarziu. De altfel, tot ceea ce este astazi se datoreaza chiar acestei femei…„Un studiu magistral asupra durerii, a amintirii si a dragostei. “ John Sutherland