Hamlet Machine

Hamlet Machine reuneste instantanee fotografice din spectacolul “”Hamlet Machine”", montat de Dragos Galgotiu dupa textul lui Heinrich Muller la Teatrul Odeon in stagiunea 2006-2007. Scenografia este semnata de Andrei Both, iar actorul principal, Marius Stanescu, a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun actor in rolul principal.

Fotografiile reproduse in album, realizate de Mihaela Marin in timpul mai multor reprezentatii ale spectacolului, sunt dublate de texte fragmentate scrise in limba franceza de eseistul si criticul de teatru George Banu si traduse in limba romana de actrita Ioana Craciunescu, iar in limba engleza de Alistair Ian Blyth.

Textele scrise de George Banu cuprind scurte comentarii despre contrastele baroce care domina aceste fotografii, despre “”corpul manierist”" si “”elogiul machiajului”", cu referinte la Roland Barthes si Jean Genet.

“”Fotografii cu adevarat pasionati de teatru, fara sa se ascunda in spatele neutralitatii unui obiectiv ca simplu inregistrator, dar nici ignorand spectacolul, isi aduc marturia lor despre el, dar, in acelasi timp, afirmandu-se pe ei insisi.
Ei propun o interpretare de artist!
Mihaela Marin apartine acestei categorii de fotografi.
Intre ea si spectacol se naste un dialog de iubire.”"

George Banu

Incoming search terms:

Spatele omului.

“”Aceasta carte este, in primul rand, rezultatul explorarii personale a marilor muzee europene, vizitate in perspectiva studiului intreprins asupra prezentei spatelui in pictura si in teatru. Explorare la care s-a adaugat experienta spectatorului care sunt si care si-a consultat memoria, veritabila biblioteca personala a oricarui om de teatru asiduu.

Lucrarea de fata poarta amprenta acestei anchete desfasurate, cativa ani la rand, pe doua fronturi: tabloul si scena.” George Banu -  Spatele omului

Faust

Faust, cel de-al treilea album de fotografie al Mihaelei Marin, este realizat dupa spectacolul cu acelasi nume, regizat de Silviu Purcarete la Teatrul National Radu Stanca din Sibiu, in stagiunea 2007-2008.

Opera si drama

Opera de arta profetica, plina de nostalgia artistului prezentului, se va insoti cu marea vietii viitorului. In acea viata a viitorului, opera de arta va fi ceea ce astazi dorim, dar nu putem realiza. Caci acea viata a viitorului va fi pe deplin ceea ce poate deveni numai daca va primi la sanul ei opera de arta.
Creatorul operei de arta a viitorului este tocmai artistul prezentului, acela care presimte viata viitoare si isi doreste sa fie o parte din ea. Cel care hraneste aceasta nazuinta duce deja o viata mai buna. Insa doar o singura fiinta poate infaptui toate astea: Artistul. – Richard Wagner

Simplitatea este unul din paradoxurile creatiei lui Richard Wagner. El crede in puterea de evadare a naratiunii. Dar simplitatea operei wagneriene este baroca.  Impune o anumita normalitate evenimentiala, te face sa spui: “”asa e firesc sa fie”. Ceea ce da autenticitate unei secvente wagneriene este gradul de contingent cu arealul enuntat;  sensatia de adevar cathartic: evenimentele relatate si felul in care sunt redate, pot parea exagerate dar asta nu inseamna ca nu s-ar fi putut intampla. – Victor Ioan Frunza

Teatru: singuratate, mestesug, revolta.

“”Am vorbit adesea despre teatru ca despre un corp hemofilic, deoarece pierde sange cand se ciocneste de realitate; despre teatru ca despre un ghetou al libertatii, o insula plutitoare, o fortareata plina de oxigen; despre teatru ca o canoe indreptata de vaslas impotriva curentului ramanand in acelasi loc, ce reprezinta al treilea mal al raului; despre teatru ca despre o casa cu doua usi, una pentru a intra, alta pentru a-ti lua zborul; ca despre un vaporas din piatra capabil sa ne faca sa strabatem experienta individuala si a istoriei; despre teatru ca despre un zid care ne obliga sa ne ridicam in varful picioarelor ca sa vedem ce este dicolo de el; despre teatru ca schimb, ca potlach, ca risipa, ca emigrare.

Este vorba de matafore care trimit la un teatru valid doar daca transcede, un teatru care isi cauta valoarea incercand sa scape de conditia lui de teatru.”" Eugenio Barba

Taina ingerilor

“”De ce sa te temi de moarte daca te-ai pregatit pentru inviere…”" Astfel isi incepe Valentin Nicolau antologia de piese de teatru, Taina Ingerilor. Valentin Nicolau incropeste piese de teatru din fraze memorabile si din scene halucinante. Nu degeaba Fantoma de la clasa intai si Lume, lume, soro lume…, primele doua piese din Taina Ingerilor au fost nominalizate la premiul Uniter.De altfel toate cele sapte piese de teatru care alcatuiesc Taina Ingerilor au in palmares cate o aventura prin care au cucerit premii, au fost montate pe scene importante ale teatrului romanesc sau au fost adaptate pentru televiziune.”"Patrunzi in opera lui Valentin Nicolau ca intr-un univers arhaic, reactivat, fara sa-si piarda cu toate acestea stranietatea, puterea de a ne rataci si de a ne indeparta de reperele noastre. Univers obscur si carnavalesc, univers in care contrariile ii pacalesc pe cititorii de acum, pe noi adica, plimbandu-ne de la un registru la altul. Si ne place sa ne pierdem aici… Ne aruncam in acest vartej fara sa parasim nucleul ascuns, dorinta suprema, paradoxul esential: a lasa moartea insarcinata.

O fiinta porneste in aceasta aventura mai indrazneata chiar decat cautarea tineretii vesnice, pentru ca in acest caz e vorba de fecundarea a ceea ce e de nefecundat, de fertilizarea a ceea ce, prin definitie, e steril, de invingerea mortii transformand-o in femeie. Un astfel de pariu e unic si, dincolo de avatarii si ratacirile eroului, dorinta lui extrema se impune. Si sfarseste prin a ne obseda si pe noi. Victorie asupra efemerului lecturilor si a nisipului uitarii, pentru ca, odata descoperit, ne vom aminti mereu de acest personaj si de utopia sa concreta care depaseste individualul si trimite la ceea ce e esential, definitiv in om.”" George Banu, Une parabole pérenne, prefata la volumul Le mystère des anges, Lansman, 2009