„Kean” nu este doar un spectacol, ci o adevărată exorcizare teatrală. Regizat de Tapasztó Ernő și avându-l pe Harsányi Attila în rolul principal, piesa explorează profunditatea și intensitatea actului de a fi actor. Este o autopsie a ceea ce înseamnă arta teatrală – o luptă frenetică între măreția talentului și căderea iminentă în absurd.

Un Impact Brutal Asupra Spectatorului

Într-o eră plină de diletanți, „Kean” reușește să fie o dezintegrare violentă a normelor scenice banale. Harsányi joacă cu o intensitate care provoacă durere, transformându-se într-un personaj visceral care se zbate între gloria trecutului și demonii prezenți.

Transformarea Actorului

Harsányi nu joacă doar; el se lasă cu totul pătruns de personaj, exprimând emoții brute și contradictorii. Fiecare gest devine o manifestare a pasiunii teatrale, fiecare replică – o provocare lansată către toate convențiile. Moartea și renașterea sunt teme centrale, iar Harsányi devine întruchiparea tragediei.

Critica Teatrală

Un aspect esențial al piesei este critica adusă teatrului modern, care adesea devine superficial și comercial. „Kean” subliniază că, în ciuda pretențiilor, teatrul se află sub o amenințare constantă de degringoladă. Caracterul protagonist se simte trădat de un mediu artistic care își pierde cartea de vizită culturală.

Dilemele Actului Artistic

Întrebarea „To be or not to be?” este un leitmotiv care răsună pe parcursul întregii piese, indicând adâncimea dilemei umane. Harsányi reușește să surprindă esența lui Shakespeare, reîncarnându-l în fiecare moment de frustrare și realizare artistică.

O Viață Plină de Suferință

Personajul Kean traversează un periplu al suferinței, confruntându-se cu pierderea, dar și cu mizeria din teatrul contemporan. Descrierea sa ca un „șacal cu barbă” evocă imaginea unui artist care refuză să se acomodeze cu superficialitatea.

Aproape de Desăvârșire

„Kean” devine o lecție despre ceea ce înseamnă cu adevărat a fi artist, un protest împotriva mediocrității. Spectacolul va rămâne în memoria spectatorilor ca o capodoperă care atinge și rănește, dar care în același timp ridică întrebări relevante despre esența artei teatrale.

Un Final Destrămător

În încheiere, finalul spectacolului este o implozie, o redare a unui actor care își pierde identitatea artistică. Regizorul, Tapasztó Ernő, reușește să orchestreze o poveste de durere și epuizare, transformând „Kean” într-un one-man-show memorabil.

În concluzie, „Kean” este mai mult decât un simplu spectacol – este o invitație la reflecție asupra vieții de artist, o odă dedicată suferinței și luptei continue pentru autenticitate.