Când austeritatea e pentru unii, iar tonerul curge pentru alții

România vorbește tot mai des despre austeritate, despre administrații locale împinse spre limită și despre nevoia de a strânge cureaua. Sub presiunea măsurilor asumate de guvernul condus de Ilie Bolojan, primăriile din țară sunt avertizate că urmează vremuri dificile, în care fiecare leu va conta. Doar că nu peste tot pare să fie criză.

La Primăria Brăila, realitatea pare desprinsă dintr-un univers paralel. Aici, lipsa banilor nu se simte, iar grija pentru economii este, cel mult, teoretică. Instituția condusă de edilul PSD Viorel Marian Dragomir se pregătește să cheltuiască peste 1 milion de lei pentru cartușe de toner și cerneală. O sumă care, tradusă în cifre simple, înseamnă aproximativ 41.000 de cartușe într-un singur an.

Asta se traduce prin peste 110 cartușe consumate zilnic, fără pauză, timp de 365 de zile. O performanță administrativă greu de egalat chiar și de cele mai mari corporații. Într-o țară în care digitalizarea este clamată la fiecare discurs oficial, Brăila pare să rămână fidelă hârtiei, ștampilei și imprimantei care merge non-stop.

Desigur, vor exista explicații: aparatul administrativ este mare, activitatea intensă, documentele numeroase. Dar chiar și așa, cifrele frapează. Mai ales când sunt puse în balanță cu mesajele despre responsabilitate fiscală, reducerea cheltuielilor și solidaritatea în vremuri grele. Pentru cetățeanul de rând, care vede taxe crescute și servicii publice rămase în urmă, astfel de achiziții par mai degrabă o sfidare.

Ironia amară este că, în timp ce unii primari calculează fiecare factură de utilități, alții par să aibă resurse suficiente pentru a „pava” simbolic orașul cu foi imprimate. Austeritatea, se pare, nu este un concept universal aplicabil, ci unul selectiv, adaptat convenabil de la o administrație la alta.

Editorialul de față nu este despre toner. Este despre discrepanță, despre lipsa de coerență și despre senzația tot mai apăsătoare că regulile nu sunt aceleași pentru toți. Iar când astfel de cheltuieli devin publice, ele nu mai pot fi explicate doar prin proceduri sau necesități administrative. Ele devin, inevitabil, un test de bun-simț și de respect față de banul public.

SURSA: JURNAL DE BRAILA