Vineri, 10 aprilie, este Vinerea Mare și ziua în care va rămâne în memorie înmormântarea lui Mircea Lucescu.

Fotbalul mondial plânge astăzi un om care s-a născut într-o familie muncitoare, cu un tată vatman și o mamă taxatoare. Părinții s-au chinuit să-l crească pe Mircea, iar el, văzând că viața este grea, a ales să urmeze atât cartea, cât și fotbalul – cel din urmă devenind, în final, lozul câștigător. A fost unul dintre puținii fotbaliști români care au făcut școală pe bune.

Ca fotbalist, a jucat la trei cluburi: Dinamo, Sportul Studențesc și Corvinul Hunedoara. A strâns 65 de selecții la echipa națională a României și a marcat 10 goluri.

Cariera de antrenor a început la doar 33 de ani, fiind în același timp și jucător la Corvinul Hunedoara. La doar 38 de ani a preluat și echipa națională a României. Mircea Lucescu a fost un antrenor cu calități pedagogice extraordinare.

Și-a întemeiat devreme o familie, alături de Neli, care i-a fost alături timp de 59 de ani. Au un singur fiu, Răzvan Lucescu.

La Răzvan Lucescu se vede de la o poștă cine i-a fost tată, în primul rând prin educație.

În cele două zile cât sicriul marelui Lucescu a fost depus la Arena Națională, nu s-a mișcat de lângă tatăl său. A stat chiar și 12 ore în picioare, primind condoleanțele de la miile de oameni.

Răzvan Lucescu, într-un discurs înainte de înmormântare, a spus: „A fost și va rămâne tatăl meu.”

Ioan Andone, fostul său coleg și prieten, a postat o fotografie de la masă după înmormântare.

„Drum lin, domnule Lucescu.”