Evanghelia duminicii: Duminica mironosițelor

Marcu 15:43-47; 16:1-8

În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus.

Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult.

Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

A înviat! Nu este aici.

Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele:

Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?

Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis:

Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă.

Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

Gânduri de la Patriarh

Alături de Maica Domnului și de celelalte femei sfinte, înscrise în calendarul Bisericii, femeile mironosițe reprezintă modele pentru femeile creștine, care își împlinesc vocația de a fi vestitoare ale Luminii lui Hristos.

În această zi, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Duminica Femeilor creștine și Soborul Sfintelor Femei Românce, care prin viețuirea lor virtuoasă, prin curajul lor, s-au făcut următoare Sfintelor Femei Mironosițe, mărturisind, prin rugăciune, cuvânt și faptă, pe Hristos Cel înviat.