Seceta lovește agricultura din România și Ungaria. Producția de porumb scade dramatic, iar fermierii caută alternative

Seceta, temperaturile extreme și lipsa apei schimbă agricultura din România și Ungaria. Producția de porumb a scăzut puternic în ultimii ani, iar tot mai mulți fermieri renunță la această cultură sau se orientează către plante mai rezistente la lipsa precipitațiilor. La nivelul Uniunii Europene, recolta de porumb din 2026 ar putea coborî la unul dintre cele mai reduse niveluri din ultimele două decenii.

România și Ungaria au fost mult timp două dintre zonele importante pentru producția de porumb din Uniunea Europeană. Astăzi însă, imaginea de pe teren este tot mai diferită: veri foarte calde, perioade lungi fără precipitații și soluri care pierd constant din umiditate.

Fenomenul nu mai poate fi privit doar ca problema unui an agricol slab. Datele analizate de Reuters arată că agricultura din Europa Centrală și de Est trece printr-o schimbare mult mai profundă.

Recolta de porumb din UE, aproape de minimul ultimilor 20 de ani

Potrivit estimărilor Comisiei Europene de la sfârșitul lunii august, producția de porumb a Uniunii Europene este prognozată la aproximativ 50,1 milioane de tone în 2026.

Ar fi una dintre cele mai mici recolte din aproape două decenii și cu aproximativ 20% sub media ultimilor trei ani.

România și Ungaria se află în centrul acestei probleme.

În România, recolta de porumb este estimată în acest an la aproximativ 8 milioane de tone. Chiar dacă țara a evitat o parte dintre cele mai severe efecte ale secetei europene din 2026, producția rămâne cu mai mult de jumătate sub nivelurile înregistrate în perioada 2018-2019.

Situația este și mai dificilă în Ungaria.

Producția maghiară este estimată la numai 2,5 milioane de tone, adică mai puțin de o treime din cantitățile obținute în anii 2018-2019.

Ungaria ajunge să importe porumb

Schimbarea este cu atât mai importantă cu cât Ungaria era în mod tradițional exportatoare de porumb.

În 2026, autoritățile maghiare estimează însă că țara va avea nevoie de importuri de porumb.

Și România pierde teren pe piața externă.

Exporturile românești de porumb au coborât la aproximativ 2,2-4,7 milioane de tone anual între 2023 și 2025, după ce în jurul începutului acestui deceniu depășeau 7 milioane de tone.

Dacă tendința continuă, consecințele nu se vor limita la fermieri. Reducerea producției europene poate crește dependența UE de porumbul importat din alte regiuni ale lumii.

Un analist al pieței de mărfuri citat de Reuters estimează deja o posibilă creștere de 8-9% a importurilor de porumb ale Uniunii Europene în sezonul 2026/2027.

Verile din România sunt cu aproximativ 3°C mai calde decât în trecut

Una dintre explicații apare în evoluția temperaturilor.

Conform datelor Reuters Climate Monitor, în ultimul deceniu temperaturile maxime de vară din România au fost, în medie, cu aproximativ 3°C peste valorile istorice din perioada 1961-1990.

În Ungaria, diferența pentru lunile iunie și iulie ajunge la aproximativ 3,1°C.

La temperaturi mai ridicate, apa din sol se pierde mai repede, iar porumbul este deosebit de vulnerabil în anumite etape ale dezvoltării sale.

Problema este amplificată de deficitul de umiditate din sol. România și Ungaria înregistrează rezultate mai slabe decât mediile UE și OECD în ceea ce privește anomaliile umidității solului.

Iar efectele ajung direct în producția agricolă.

Fermierii români renunță la porumb și aleg floarea-soarelui

După mai mulți ani dificili, unii agricultori au început deja să-și schimbe structura culturilor.

Consultantul român Cezar Gheorghe, citat de Reuters, explică faptul că schimbările climatice au contribuit semnificativ la reducerea suprafețelor cultivate cu porumb în România.

Anii succesivi în care fermierii au însămânțat porumb, dar au obținut producții foarte mici sau chiar și-au pierdut culturile, îi determină să se îndrepte spre alte variante.

Printre acestea se află floarea-soarelui, o cultură cu un necesar de apă mai redus decât porumbul.

Pentru fermele mici, schimbarea poate deveni o problemă de supraviețuire economică. Costurile pentru semințe, îngrășăminte, combustibil și lucrările agricole rămân, indiferent dacă la sfârșitul sezonului există sau nu suficient porumb pentru a acoperi investiția.

Nici irigațiile nu rezolvă problema dacă nu există apă

Irigațiile sunt prezentate frecvent drept una dintre principalele soluții pentru agricultura afectată de secetă.

Realitatea din teren este însă mai complicată.

Fermierul român Ștefan Moraru, prezentat în analiza Reuters, a investit în irigații după pierderile suferite începând cu 2020 și s-a orientat în același timp către floarea-soarelui.

Dar infrastructura de irigații are o limită evidentă: trebuie să existe apă.

Canalul care alimenta fermele sale nu mai furniza apă încă de la jumătatea lunii iulie.

Pompele, conductele, instalațiile pivot și celelalte echipamente devin inutile atunci când sursa de apă dispare.

Este una dintre marile provocări pe care România va trebui să le rezolve în următorii ani: nu doar extinderea sistemelor de irigații, ci și gestionarea resurselor de apă într-un climat tot mai cald și mai secetos.

Agricultura din Europa de Est intră într-o perioadă de transformare

Problemele porumbului sunt, de fapt, un semnal pentru o schimbare mai amplă.

Fermierii vor trebui să decidă ce culturi mai sunt profitabile în noile condiții climatice, ce soiuri pot rezista mai bine secetei și unde investițiile în irigații mai pot fi susținute de resurse reale de apă.

În unele regiuni, culturile de primăvară ar putea pierde teren în fața celor însămânțate toamna. În altele, fermierii ar putea fi obligați să renunțe la plante care au reprezentat timp de generații baza producției agricole locale.

Comisia Europeană estimează că incertitudinea privind randamentul porumbului din Europa de Est ar putea ajunge la 18,7% până în 2035, cel mai ridicat nivel dintre regiunile globale analizate în perspectiva sa pe termen lung.

Pentru România, miza este considerabilă.

Nu este vorba doar despre câte tone de porumb vor ieși de pe câmp în această toamnă, ci despre felul în care va arăta agricultura românească peste zece sau douăzeci de ani.

Seceta nu mai pare o excepție de la un sezon agricol normal. Pentru tot mai mulți fermieri, ea devine noua realitate după care trebuie construită întreaga fermă.