Dirijabilul care ar putea ține locul a sute de antene. A parcurs 30.000 de kilometri prin stratosferă

Un dirijabil de mari dimensiuni, proiectat să opereze în stratosferă pentru perioade foarte lungi, a încheiat o misiune de testare în cadrul căreia a parcurs aproximativ 30.000 de kilometri. Aeronava a fost folosită pentru a testa o tehnologie prin care telefoanele mobile obișnuite ar putea beneficia de conexiune la internet direct din stratosferă.

Misiunea, denumită Service Test 1 (ST1), a fost realizată de compania americană Sceye. Zborul a început în New Mexico, a traversat Oceanul Pacific până în apropierea Japoniei și s-a încheiat după revenirea aeronavei în Statele Unite.

Aeronava a petrecut o săptămână deasupra Japoniei

Misiunea a început pe 9 august, iar aeronava a operat timp de aproximativ o săptămână deasupra Japoniei. În această perioadă, compania a testat capacitatea platformei de a furniza conectivitate mobilă de mare viteză de la altitudini foarte mari.

Tehnologia este gândită în special pentru zonele afectate de dezastre naturale sau alte situații de urgență, în care infrastructura terestră de comunicații poate fi deteriorată sau indisponibilă.

În timpul testelor au fost realizate activități precum trimiterea de mesaje, apeluri vocale, accesarea internetului și streaming video. De asemenea, au fost verificate comunicațiile pentru situații de urgență și legătura cu drone.

Un „turn de telefonie” aflat în stratosferă

Aeronavele dezvoltate de Sceye sunt cunoscute drept High Altitude Platform Systems (HAPS), adică sisteme de platforme de mare altitudine.

Conceptul este asemănător unui turn de telecomunicații care plutește la mare altitudine. Spre deosebire de un avion convențional, platforma este proiectată să rămână în stratosferă perioade îndelungate, compania vizând o funcționare de luni sau chiar ani.

Pentru a rămâne în aer, aeronava folosește heliu, care îi asigură forța ascensională. Pe partea superioară sunt instalate panouri solare care furnizează energia necesară sistemelor de comunicații și celorlalte echipamente de la bord.

O singură aeronavă ar putea acoperi o suprafață foarte mare

ST1 a transportat SceyeCell, o antenă de telecomunicații instalată la bord și concepută pentru a transmite conexiune mobilă direct către dispozitive obișnuite.

Potrivit companiei, o aeronavă Sceye utilizată la scară comercială ar putea acoperi o suprafață comparabilă cu cea deservită de aproximativ 500 de turnuri de telecomunicații terestre.

Un astfel de sistem ar putea fi utilizat pentru extinderea acoperirii în regiuni greu accesibile, dar și pentru restabilirea rapidă a comunicațiilor după dezastre.

30.000 de kilometri prin stratosferă

Pe parcursul misiunii, ST1 a parcurs aproximativ 30.000 de kilometri înainte de a reveni în zona Moriarty, New Mexico, unde se află baza companiei Sceye.

După întoarcere, aeronava a mai efectuat o serie de teste înainte ca misiunea să fie încheiată, iar platforma să fie readusă la sol.

Sceye susține că poziționarea acestor aeronave în stratosferă oferă un compromis între sateliții aflați pe orbită și infrastructura terestră. Platforma se află mult mai aproape de Pământ decât un satelit geostaționar, ceea ce poate facilita comunicații cu o capacitate mai mare și latență redusă.

O alternativă la conectivitatea prin satelit

Compania americană vede această tehnologie ca pe o posibilă alternativă sau completare la sistemele de comunicații prin satelit aflate pe orbita joasă a Pământului.

Unul dintre avantajele urmărite este eliminarea necesității lansării platformei în spațiu. În schimb, aeronava poate fi readusă la sol pentru operațiuni de întreținere și apoi reutilizată.

Deocamdată, tehnologia se află în etapa de testare. Misiunea ST1 a oferit însă companiei posibilitatea de a verifica în condiții reale funcționarea sistemelor de comunicații și capacitatea aeronavei de a susține servicii mobile din stratosferă.

Pe termen lung, astfel de platforme ar putea fi folosite pentru comunicații în zone izolate, pentru intervenții în situații de urgență și pentru extinderea infrastructurii de telecomunicații fără construirea unui număr foarte mare de antene la sol.