Jens Stoltenberg pleacă, dar cine îi va urma în fruntea NATO? Este posibil ca o femeie să conducă alianța occidentală de apărare, după cum se așteaptă lumea în general? Și cum decurge alegerea Secretarului General al Alianței?, se întreabă DW.

Cel mai înalt post diplomatic din NATO va fi vacant în luna octombrie, iar actualul secretar general Jens Stoltenberg a anunțat, luna trecută, prin purtătorul său de cuvânt, că nu are intenția de a-și reînnoi contractul.

Aceasta ridică întrebarea cine va fi al 14-lea secretar general al Alianței. Și, de asemenea, care sunt șansele ca o femeie să preia pentru prima dată postul. Aproape jumătate dintre cele 30 de țări membre ale NATO și-au propus discret propriile candidaturi.

Jens Stoltenberg se află în fruntea Alianței din 2014.

Noul secretar general va trebui să mențină unitatea între aliați, să le echilibreze interesele și să promoveze consensul, indiferent dacă riscurile pentru alianță provin de la figuri precum Donald Trump sau Vladimir Putin. Sunt necesare competenţe diplomatice și loialitate față de NATO, iar secretarul general nu are atribuţii în a lua decizii politice.

El prezidează doar oficial Consiliul Atlanticului de Nord – cel mai înalt organism al NATO. El nu are şi atribuţii de comandă militară. El sau ea va trebui să reprezinte NATO în fața altor guverne și în fața presei.

Candidatul trebuie să fi fost șef de stat sau de guvern, informează Deutsche Welle (DW). Cunoașterea limbii engleze este obligatorie, cunoaşterea limbii franceze este de asemenea de dorit.

Candidatul trebuie să fie în relații bune cu Washington. SUA rămân un factor determinant în organizaţie, deși Secretarul General este în mod tradițional un european. În principiu, Statele Unite asigură comandantul suprem al forțelor NATO în Europa (SACEUR), care este cel mai important post din alianța militară.

Noul Secretar General trebuie să fie aprobat prin consens de către toate cele 30 de guverne. Aceasta înseamnă că interesele regionale, originea, mediul politic, precum și ponderea militară și importanța diplomatică a țării de origine trebuie să fie adecvate.

Nu există proceduri oficiale sau comitet de selecție. Diplomații negociază în numele guvernelor pe care le reprezintă în mod secret, până când se ajunge la un consens. Nu există niciun vot oficial. Șefii de stat și de guvern din Alianță anunță apoi noul nume la un summit. Următorul summit de acest tip va avea loc la Vilnius pe 11 iulie.

Indiferent de aceasta, în toate cele 13 numiri de până acum, au existat mai multe variante și excepții. Una dintre acestea este singurul secretar general german Manfred Wörner (cu mandat din 1988 până în 1994), care nu a fost niciodată șef de guvern, ci „doar” ministru al apărării.

Un diplomat NATO, care a vorbit sub condiția anonimatului, pariază pe o femeie din statele baltice din cauza amenințării ruse existente. Prim-ministrul estonian Kaja Kallas sau prim-ministrul lituanian Ingrida Simonyte ar putea fi posibili candidați.

O femeie dintr-una dintre țările de pe flancul estic ar câștiga cu siguranță și sprijinul Poloniei, al cărei greutate militară în NATO este în continuă creștere. Este menționat și numele Zuzanei Caputova, președintele Slovaciei – țară cu graniță comună cu Ucraina.

Un candidat interesant în cursă este Klaus Iohannis, președintele României, o țară de importanță strategică pentru NATO datorită Mării Negre.

Se mai spune că Italia l-a recomandat pe fostul premier Mario Draghi ca nou șef al NATO, precum și că și Marea Britanie are ambiții pentru acest post – în acest sens este menționat numele Theresei May.

Ministrul canadian de finanțe, Chrystia Freeland, care este nepoata unor imigranți ucraineni, are și ea șanse. A existat o dezbatere acerbă în țară cu privire la originile ei, deoarece mass-media rusă de propagandă a ridicat problema presupuselor legături ale bunicului lui Freeland cu naziștii în al Doilea Război Mondial.

În cele din urmă, diplomații ruși au fost expulzați din Canada. Principala problemă a lui Freeland este că nu este europeană. E sub semnul întrebării ca țări europene şi membre NATO să renunțe la postul tradițional ce li se cuvine. Totuși, se spune că ministra canadiană se bucură de sprijinul Statelor Unite, a scris „Washington Post”.

Există, de asemenea, zvonuri pe coridoarele sediului NATO că actualul secretar general ar putea continua să-și îndeplinească funcțiile până în aprilie 2024. NATO va împlini atunci 75 de ani. Credibilitatea acestor afirmații pare să fie întărită și de faptul că postul pe care Jens Stoltenberg a vrut inițial să îl ocupe în Norvegia – șef al Băncii Centrale – este oricum ocupat deja.

Vor mai dura ceva timp aceste speculaţii. Agenția de presă germană DPA reamintește în acest sens că numele care sunt menționate pentru prima dată public ca posibili viitori șefi ai NATO se dovedesc adesea a fi greșite în cele din urmă. Deci surprizele nu sunt excluse.